Viata de mama este una provocatoare. Copilul nu vine cu manual de instructiuni, experienta nu ai unde sa capeti, poti face oricate cursuri, nimic nu se aplica intocmai in cazul tau. Esti constatnt scosa din zona de confort, mai ales cand copilul este mic. Aproape ca nu mai stii care este acea zona a ta, cand esti tu cu tine? Pe masura ce creste ai constant senzatia ca ramai fara rabdare. Gata… rezervorul de rabdare s-a golit, la magazine nu se gaseste sa cumperi si ajungi in punctul in care crezi ca doar reactionand poti rezolva ceva. Si totusi, noi, mamele, cand nu mai putem, mai putem putin.
Toti parintii ne iubim copiii si totusi….mai si gresim. Gresim pentru ca poate asta am primit la randul nostru, am crescut asa si credem ca asa e bine. Sau poate suntem obositi, epuizati, stresati si nu ne mai controlam sau din contra, ne straduim atat de mult sa fim “parintii perfecti” incat obosim si suntem demotivati cand vedem o nemultumire din partea celui mic. Dar sa va spun ceva, orice am face ceva tot va ajunge la ei gresit si tot vor avea o nemultumire pentru ca de fapt nu exista parinte perfect. Si e foarte bine sa fie asa. Sa acceptam ca putem sa mai si gresim. Sa scapam de acel sentiment de vina care este extream de distructiv pentru psihicul nostru. Totusi te-ar ajuta daca separi episoadele extram de violente, de acele greseli omenesti. Violenta ar trebui eliminata complet pentru ca efectele ei sunt dezastruoase pentru psihicul copilului si se trateaza in ani de terapie,. Un copil care se teme de parintele lui va devei un adult cu putina incredere in el si va sta in reletii abuzive pentru ca asa a invtat el ca se manifesta iubirea si nu cred ca asta iti doresti penru copilul tau! Asadar da-ti voie sa mai trantesti usa din cand in cand sau sa ridici tonul la copil, dar gaseste modalitati prin care sa reduci aceste episode la minimum.
Iti propun 5 variante pentru a gestiona mai bine o situatie in care in mod normal ai fi tipat, ai fi comparat, ai fi santajat, ai fi pedepsit sau chiar ti-ai fi lovit copilul:
Cand simti ca nu mai ai rabdare, pleaca din fata copilului, uita-te pe geam, numara pana la 10 si gandeste-te la iubirea pe care i-o porti. Vei vedea ca orice ar fi facut cel mic va fi prea putin important in comparatie cu sentimentele care va leaga. Te intorci, ii explici si ai incredere in el ca va veni ziua in care nu va mai face. Intre noi fie vorba, nu am vazut nici un adult care sa sparga globurile din brad, sa faca pipi in pampers, sa verse faina si alte de-ale micutilor.
Cand cel mic este foarte agitat si nu il poti impaca nicicum, ai folosit toate “armele” din dotare si … nimic… Inainte sa te supari pe el si sa spui ca “ ai un copil rau, obraznic, plangacios “ si alte asemenea, gandeste-te cum esti tu ? Cat de linistita esti tu? Vei vedea ca cel mic este oglinda da. Ti-a preluat starea si o manifesta asa cum stie el si acum…pe cine te superi? Pe el, pe tine sau pe nimeni? Linisteste-te si vei avea un copil linistit.
Cand rabdarea s-a terminat si esti pe punctul de a reactiona, lasa-te la nivelul lui, priveste-l in ochi si…ia-l in brate. Reconectati-va. Explica-i cum te simti si ajuta-l sa isi identifice emotiile. Vei vedea cum veti fi in aceeasi echipa si nu adversari.
Cand timpul este limitat si crezi ca doar reactionand veti putea ajunge undeva la timp, calculeaza tu cat iti ia sa il impaci versus un minut de rabdare ca sa faca lucrurile in ritmul lui. Mai gandeste-te si cat dureaza sa vindeci un copil din punct de vedere emotional si cu siguranta iesi in pierdere reactionand.
Daca totusi se intampla, nu ai putut face fata situatiei din diverse motive si ti-a scapat, se intampla foarte rar, dar totuti…ai tipat… Constientizeaza si ia masuri pentru a repara raul facut. Coboara-te la nivelul lui si cere-i iertare. Spune-i ca nu te-ai mai putut controla si ai gresit. Ca nu esti perfect si ca nici nu vrei sa fi, asa cum nu iti doresti acest lucru nici de la el. Ca si parintii gresesc uneori, se intampla mai rar, dar se intampla. Il inveti atat de multe: invata sa ierte, sa empatizeze, sa fie intelegetor, sa accepte ca nu suntem si nu trebuie sa fim perfecti, sa nu te ridice pe un piedestal pentru ca tu nu esti decat canalul prin care divinitatea a facut posibila venirea lui pe lume.
Asadar sa avem incredere. Toti gresim, important este sa gasim resursele prin care sa rarim cat mai mult aceste episoade.
Sa evitam azi macar una din greselile de ieri!
Te imbratisez!
