In parentingul modern inca se confunda responsabilizarea copilului cu tolerarea obrazniciei!
Parentingul modern este inteles gresit cand vorbim despre limite. Parintii isi lasa copiii sa se descurce singuri, sa isi rezolve singuri conflictele, sa aleaga ce sa manance, sa aleaga singuri pe cine vor sa salute si cand, sa tipe la cine vor, sa vorbeasca cu superioritate si nimeni nu are voie sa intervină in decizia copilului, etc.
Din punctul meu de vedere acest tip de parenting construieste caractere rebele, care nu respecta reguli in societate si ne miram ca unora li se pare normal sa bea alcool si sa conduca punand in pericol siguranta celorlalti, sa nu salute cand intra intr-o incapere, sa nu empatizeze cu cei din jur, sa se aseze pe flori proaspat plantate in parc nerespectand munca altora, etc.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Ce faci cand intri intr-o parcare si aceasta este goala. Unde parchezi? Te invarti putin… putin mai mult decat daca ar fi doar 1-2 locuri libere. Exact asa se intampla si in cazul copiilor. Au nevoie de limite, au nevoie de un reper, de un model pe care sa aleaga daca il urmeaza sau nu, dar macar sa il cunoasca. Sa le spunem cum am face noi, cum ne place noua, ce credem noi despre cutare si asa mai departe.
Un copil este normal sa aiba responsabilitatea de a se incheia singur la sireturi, de a-si face singur temele sau igiena proprie, de a-si rezolva conflictele minore cu alti copii sau alte lucruri a caror semnificatie o cunoaste foarte bine.
In schimb, un copil nu are de unde sti bunele maniere sau ce insemna nutritia sanatoasa. Daca asteptam sa culeaga din comportamentul parintilor regulile de baza de bun simt s-ar putea sa avem surprize si sa nu stie nici macar sa multumeasca atunci cand i se face o favoare, pentru ca pur si simplu nu i se pare important acest aspect pentru a-l retine. Nu spun sa fie acel robotel care repeta ce spune parintele: “- Zi multumesc! – Multumesc!” ” Zi cuvantul magic” si altele asemanatoare, dar putem sa le vorbim despre bunele maniere, despre ce inseamna a fi educat, sa le citim povesti cu mesaje educative care se prind de ei ca un magnet. Povestindu-le despre importanta bunelor maniere, le va identifica mult mai usor la cei din jur, le va intelege sensul si le va aplica la randul lui.
La fel se intampla si in cazul alimentatiei. Copiii nu isi cumpara singuri hrana, parintii o fac, asadar ei vor manca ceea ce li se ofera. “Nu ma pot intelege cu el” aud adesea, dar daca tu, parintele lui, nu te poti intelege cu el, atunci cine sa o faca? In loc sa ii oferi acea ciocolata, mai bine ai gasi o cale sa va reconectati. Sigur de ciocolata va uita cand va deveni adult, dar de lipsa parintelui din viata lui, nu prea cred…
Nu spun sa le impunem sa manance doar salata, dar nici sa ii lasam cu pizza zilnic. Pot alege din 3 feluri de supa de exemplu. Este tot alegerea lor, primesc validarea ca parerea lor conteaza.
Dar pentru multi parinti moderni este mai simplu sa nu se implice. Este mai confortabil sa socializeze in timp ce copilul lor ii scoate altuia ochii cu sabia, il scuipa, il accidenteaza, il batjocoreste, sau mai stiu eu ce. Ca deh’ “sa invete sa se descurce”, dar te intreb: asta vrei tu sa invete? Daca nu stie ce sa faca, va reactiona cum a vazut poate la vreun coleg, la desenele la care se uita si tu habar nu aveai sau conform instinctului primar.
Sa ii explici consecintele faptelor lui, sa previi ranirea intentionata a altor copii aflati in preajma lui prin discutii despre respectarea celui de langă el si alte aspecte de baza in educatie ar insemna sa iesi din zona de confort, sa iti asumi responsabilitatea educatiei celui mic si nu doar a cresterii lui si… de asta nu prea ai chef, draga parinte modern!
Te imbratisez cu drag!
Daca rezonezi cu ceea ce scriu si intampini dificultati in rezolvarea unor situatii legate de parenting, relatii, familie, cariera, bani, cuplu sau orice altceva te astept sa te programezi pentru o sesiune fie fata in fata, fie video, fie doar audio-la telefon.
